O problema a liniilor de metrou din Bucuresti este ca sunt relativ putin adânci, la 10-25m. Astfel nu pot nici macar sa constituie adevarate buncare antiatomice si a fost mereu necesar sa fie construite sub bulevarde, pentru a nu interfera cu subsolurile cladirilor.
In Kiev de ex. liniile ajung si la 110 m adancime si in general evolueaza la 25-50m.
Sper ca macar la M7 ne vom trezi si vom face linia la 30-40m adancime, mai ales ca este imposibil sa nu se treaca sub cladiri in zona centrala. Dar peste tot e nevoie sa fie adanca, statiile sa fie gandite din start pentru a fi si adaposturi anti-atomice si anti atacuri chimice, cu camere suplimentare pentru pastrarea anumitor bunuri (gen pãturi, saltele, apa), WC-uri pentru un numar mare de oameni (care sa fie functionale si in conditii normale), generatoare de curent, etc.
De altfel suntem impreuna cu Bulgaria, singurele tari die UE care nu au in capitala trenuri metropolitane (suburbane), gen S-Bahn / RER etc. Suntem rudele sarace. SARACIE! Asta suntem. In toate tarile inclusiv Ungaria trenurile care deservesc localitatile din jurul orasului mare ajung si in subteran. M7 poate fi astfel S7, ceea ce presupune fie gabarit de electrificare, fie folosirea de trenuri cu acumulatori - in prima varianta diametrul tunelurilor trebuie sa fie ceva mai mare, cum este si la Budapesta, Viena, München, Berlin, Frankfurt, Stuttgart, Köln, Hamburg, Paris, Bruxelles, etc; in a doua varianta tunelul poate sa fie cu diametru precum metroul actual din Bucuresti, dar numai trenuri speciale vor putea intra in subteran - fie cu locomotive cu acumulatori, fie rame comandate special.
Trebuie precizat ca costurile unui tunel mai mare cresc doar usor, nu proportional cu diametrul, ci cu un procent mult mai mic, iar timpii de realizare sunt identici indiferent de diametru M sau S.
