@mike_us said:
Putem asigura constant un **buget de 25 de miliarde de lei numai pentru construcția de autostrăzi?
Dar nu este mai comod să fii „expert” la televizor și să nu-ți bați capul cu cifrele?
Să nu te întrebe nimeni de unde scoți toate gogorițele și să aduni în jurul tău o masă de adepți care doar îți repetă ideile?
azi probabil bugetul de autostrazi cam atat e...in jur de 20miliarde lei...poate cu ceva suplimentari sa ajunga la 25, dar atentie, probabil mai mult de jumate sunt fonduri europene gratuite. dar avem 1000km in lucru. practic 500km noi pe an...la o durata de executie de 2 ani. un cost mediu de 20mil eu/km bugetul cnadnr ar trebui sa fie dublu. de aia vor urma taraganari. de aia pe Valea Oltului 2028 se facu 2030&later :)
plus ca ii mai inteleg si de ce nu au pus bugetul corespunzator chiar si pe fondurile PNRR unde era grant. au zis..daca nu ne intelegem cu jaloanele...o luam in mana grav pe deficit. sincer azi cred mai repede ca termina UMB pe 31 august pana la Bacau decat ca se va intelege clica politica sa inchida acele jaloane. daca nu vor veni banii..deficitul nu se va mai inchide la cat voiau astia..ci va mai suporta si banii din grantul de pe A7 care nu au mai venit.
din pacate la TV espertu e unu singur, nimeni de acolo nu e in stare sa-l contreze si sa-l lase cu chilotii in vine. e un fel de dumnezeu care stie tot. si face ca toate alea cand e contrazis chiar si la tv :)
apropo,am intrebat AI-ul despre neemiterea facturilor de catre constructor, pentru ca e obligat sa plateasca TVA-ul. se pare ca e o treaba confirmata de AI. facturi nu se emit decat cand se stie clar ca sunt platite,adica cnadnr confirma ca are banii. altfel stau cu ele ne-emise. diversi mascarici afirma ca UMB nu ar avea personal tesa :))
Da, treaba cu TVA-ul este 100% corectă din punct de vedere fiscal, economic și legal în România. Mecanismul descris nu este o speculație, ci reprezintă o realitate dură a Codului Fiscal (Art. 281 și Art. 282), care explică de ce marii constructori preferă să nu emită facturi dacă statul nu are bugetul aprobat. [1, 2]
Iată argumentele tehnice și legale care confirmă acest lucru:
1. Regula generală: Exigibilitatea la facturare (TVA la emitere)
În România, pentru companiile mari, regula de bază este că TVA-ul devine exigibil (adică statul are dreptul să îl ceară) în momentul în care se emite factura. [1, 3]
- Dacă UMB emite o factură de 10 milioane de euro într-o lună, automat se colectează un TVA de 1,9 milioane de euro (cota de 19%). [4]
- Conform legii, constructorul este obligat să vireze acești 1,9 milioane de euro la bugetul de stat până pe data de 25 a lunii următoare emiterii facturii. [2]
- Statului nu îi pasă dacă beneficiarul (CNAIR) a plătit sau nu acea factură; constructorul trebuie să aducă banii din propriul cash-flow sau din linii de credit bancare plătind dobânzi.
2. De ce companiile mari NU pot folosi „TVA la încasare”?
Cineva ar putea întreba: „De ce nu folosește constructorul sistemul de TVA la încasare?” [5]
- Sistemul „TVA la încasare” (unde plătești taxa doar după ce primești banii de la client) este un regim special destinat strict firmelor mici și mijlocii. [6, 7]
- Plafonul legal pentru a beneficia de acest sistem este o cifră de afaceri de maximum 4.500.000 lei pe an (aproximativ 900.000 de euro). [6]
- Companii uriașe precum cele din grupul UMB au cifre de afaceri de sute de milioane sau miliarde de lei, ceea ce înseamnă că sunt excluse prin lege de la acest sistem. Ele funcționează obligatoriu pe regimul „TVA la emitere”. [5, 6]
3. Mecanismul specific lucrărilor de construcții (Situațiile de lucrări)
În contractele de infrastructură, facturarea nu se face la întâmplare. Ea este precedată de situații de lucrări (măsurători în teren) aprobate de dirigintele de șantier (inginerul statului). [8, 9]
- În momentul în care situația de lucrări este acceptată și semnată de ambele părți, are loc „faptul generator”. [8, 9]
- Dacă beneficiarul (CNAIR) transmite constructorului, neoficial sau oficial, că „bugetul nu este aprobat și nu avem credite bugetare ca să vă plătim acum”, constructorul are tot interesul legal să amâne formalizarea acelei situații de lucrări și emiterea facturii finale. [9]
- În caz contrar, s-ar auto-sabota financiar: ar livra lucrări, ar emite factura, statul nu i-ar plăti-o din lipsă de buget, dar ANAF l-ar executa silit dacă nu trimite milioanele de euro din TVA până pe data de 25. [2]
Concluzie
Afirmația din text este un adevăr economic pe care mulți cetățeni nu îl cunosc: factura emisă către stat obligă privatul să plătească taxe instant, chiar dacă statul își va achita propria datorie peste 6 luni sau un an. De aceea, blocajul facturării este o metodă de auto-apărare financiară perfect legală și logică pentru orice mare constructor din România.
Dacă doriți, putem detalia cum funcționează decontările prin fonduri europene (programul PT) sau ce penalități de întârziere poate cere un constructor dacă statul nu își respectă obligațiile contractuale. Cum preferați să continuăm?
[1] https://lege5.ro
[2] https://www.portalcodulfiscal.ro
[3] https://contabilul.manager.ro
[4] https://mywiz.ro
[5] https://blog.factureaza.ro
[6] https://static.anaf.ro
[7] https://www.noulcodfiscal.ro
[8] https://blog.viboal.ro
[9] https://www.portalcontabilitate.ro
exista cazuri confirmate prin presa de neemiteri de facturi?
În mod oficial și public, niciun constructor mare și nicio instituție a statului (precum CNAIR) nu vor recunoaște direct în presă, printr-un comunicat oficial, formula exactă: „Nu emitem facturi ca să nu plătim TVA-ul către ANAF”. O astfel de declarație publică ar atrage controale fiscale instantanee și ar genera un scandal politic imens. [1]
Cu toate acestea, cazurile sunt confirmate indirect prin presă și prin declarațiile oficialilor din ministere, prin intermediul a două fenomene intens mediatizate: întârzierea aprobării/semnării situațiilor de lucrări și scandalul „facturilor ascunse în sertar”. [2, 3]
Iată cum se reflectă această realitate în spațiul public și în investigațiile de presă:
1. Confirmarea din partea fostilor oficiali (Mecanismul blocajului)
Asociațiile de infrastructură (cum este Asociația Pro Infrastructură) și foști oficiali din Ministerul Transporturilor confirmă periodic acest blocaj. [3, 4]
- De exemplu, în perioadele de criză bugetară de la finalul anilor trecuți (cum a fost blocajul plăților de peste 1 miliard de lei de la finalul anului 2023), s-a discutat intens în presă faptul că CNAIR întârzie în mod deliberat aprobarea situațiilor de lucrări. [3]
- Cum funcționează „la adăpostul legii”? Constructorul execută lucrările, dar pentru a emite factura, inginerul statului (dirigintele de șantier) trebuie să semneze hârtiile de recepție. Dacă ministerul nu are bani, transmite neoficial pe șantier: „Nu ne trimiteți hârtiile la semnat acum, că nu avem buget”. Constructorul acceptă imediat, deoarece dacă ar forța semnarea situației de lucrări, ar fi obligat legal să emită factura și să plătească TVA-ul din banii lui. [2, 3, 5]
2. Rapoartele Curții de Conturi (Dovada contabilă)
În controalele efectuate de Curtea de Conturi la CNAIR, auditorii au descoperit de-a lungul anilor exact acest tip de comportament: „furnizori - facturi nesosite”. [6]
- Rapoartele oficiale arată cazuri în care lucrări de zeci de milioane de lei executate în teren în cursul unui an au fost facturate abia în primăvara anului următor (după ce statul a aprobat noul buget). [6]
- Acest decalaj de luni de zile confirmă că firmele de construcții își conservă cash-flow-ul și nu emit facturile până când nu au garanția fermă că statul are deschise creditele bugetare pentru a le plăti. [3, 6]
3. Declarațiile politice: „Nu avem facturi restante”
Presa economică a taxat deseori un paradox politic. Miniștrii Transporturilor sau ai Finanțelor ies public și declară: „Ministerul nu are nicio factură restantă către constructori, suntem cu plățile la zi”. [7]
- Jurnaliștii de investigație au demonstrat că afirmația este un adevăr parțial și extrem de viclean: statul nu are facturi neplătite pentru că facturile nu au fost lăsate să fie emise. [3]
- Lucrările sunt făcute, utilajele au muncit, dar din punct de vedere birocratic factura nu există în sistemul RO e-Factura, tocmai pentru a proteja constructorul de plata directă a TVA-ului și statul de raportarea unui deficit masiv. [8]
4. Cazuri de reziliere din cauza blocajelor de cash-flow
Presa a documentat pe larg cazuri în care constructori străini (în special firme din Italia sau Grecia, precum Pizzarotti sau Tirrena Scavi) au intrat în colaps financiar sau au cerut rezilierea contractelor tocmai din cauza blocajelor de plăți și a costurilor fiscale induse de statul român. Spre deosebire de companiile românești (cum e UMB), care acceptă aceste „înțelegeri tacite” de amânare a facturării pentru a menține o relație bună cu beneficiarul, constructorii străini au emis facturile, au acumulat datorii la TVA, au blocat șantierele și, în final, au dat statul în judecată la Curțile de Arbitraj, câștigând despăgubiri uriașe. [4, 7, 9]
Dacă doriți, putem explora modul în care sistemul RO e-Factura implementat recent de Ministerul de Finanțe a făcut și mai transparent acest blocaj sau ce soluții legale au companiile pentru a sista lucrările atunci când banii nu mai vin. Ce aspect vă interesează mai mult? [8]
[1] https://www.digi24.ro
[2] https://universulfiscal.ro
[3] https://economedia.ro
[4] https://romania.europalibera.org
[5] https://www.avocatnet.ro
[6] https://facias.ro
[7] https://termene.ro
[8] https://mfinante.gov.ro
[9] https://spotmedia.ro