mike_us

@Victoras a spus în A7 Ploiești - Bacău - Suceava:

5.Cel mai bun lucru care ni se putea intampla e faptul ca UMB s-a intins cu castigarea contractelor. Acest lucru a permis o flexibilitate maxima in mentinerea in lucru a santierelor prioritare, in momentele cand banii erau foarte putini. Daca aceste contracte erau castigate de alte firme, cand nu mai veneau bani de la Bucuresti, cineva imi spunea ca 95% din santiere se blocau. Deci tot raul spre bine.

Nu m-am putut abține să nu răspund la asta.
De doi ani (verificabil, sunt încă postările mele pe PUM) spun că faptul că UMB a luat atâtea loturi vine cu multe beneficii.
Bineînțeles, am fost acuzat că sunt „plătit de UMB” (locuiesc de 20 de ani în Vest și nu am afaceri în România), „fanatic” și alte povești…

Argumentele mele :

• UMB a oferit cel mai mic preț. Asta înseamnă economii semnificative la contractele astea uriașe.
• O firmă românească luând majoritatea loturilor înseamnă că mai mulți bani rămân în țară, nu se duc în profiturile companiilor din afară.
• Garanția de 10 ani rămâne la o firmă românească, cu contracte aici; e mult mai ușor de obligat să remedieze problemele dacă apar.
• Dispare riscul „lotului muzeu”, pe care l-am văzut de nenumărate ori în ultimii 5–10 ani: un lot finalizat, dar nodul sau pasajul la firma vecină e blocat și toată bucata devine inutilizabilă.
• Flexibilitate mult mai mare: poți să le spui „accelerați aici” și e acceptabil dacă lasă mai moale alt lot — coordonare imposibilă când ai firme diferite.
• O firmă de dimensiunea UMB poate lucra mult mai mult „pe datorie” fără să se oprească, spre deosebire de firme mici sau companii pentru care România este doar o piață secundară sau terțiară. Care ori s-ar fi oprit din lucru, ori ar fi lucrat la minimum.

Mă bucur foarte mult când și alții încep să vadă aceleași lucruri.

Pe A7 am avut mai multe previziuni pesimiste / nerealiste.

• Buzău–Focșani era considerat imposibil de terminat în 2024.
• Se spunea că UMB nu poate recupera întârzierile provocate de relocări (Garoafa, ...) și că Adjud este puțin probabil să fie gata în 2025.
• La Cleja se vorbea despre deschidere cel mult pe un singur sens.
• La Bacău Nord se vorbea despre încă multe săptămâni de lucru.

Eu nu sunt specialist și nu pretind că sunt. Cu siguranță nu am absolvit Stanford sau MIT, cu specializare în infrastructură est-europeană, ca cei care monitorizează oficial.
Totuși, în mai multe cazuri, estimările lui @mihai, ale mele și ale altor simpli comentatori au fost mai aproape de realitate. Asta, în sine, nu ar fi o problemă. Oricine poate greși.
Problema este tonul foarte sigur și uneori agresiv cu care sunt prezentate aceste concluzii. Și etichetarea celor care au păreri diferite drept „fanatici”, „fanboys” și alte apelative derogatorii.

Și mai problematic este când se afirmă lucruri care nu mai țin de estimări, ci sunt pur și simplu dezinformări.

• termenul contractual nu se calculează pur și simplu adunând proiectarea și execuția la data semnării; @vancouver a explicat foarte elegant de ce.
• extensiile de termen există și în proiecte mari din alte țări;
• o extensie acordată unei firme nu este automat ilegală;
• întârzierile la relocări și problemele de plată nu pot fi negate atât de ușor, cât timp unele relocări sunt încă neterminate (Lotul 3 până la Pașcani încă are relocări neterminate, chiar și acum, spre sfârșitul lui 2026). Iar despre dificultățile de plată există articole clare în care chiar purtătorul de cuvânt al CNAIR recunoștea anul trecut că se căutau surse de finanțare. Asta în condițiile în care UMB avea în jur de 1 miliard de lei în facturi.
• Au existat și acuzații foarte grave, de genul că podul mare de la Cleja se va fisura, fără să fie prezentate dovezi solide.

Cred că ar ajuta mai mult puțină modestie în estimări și mai multă atenție la fapte. Asta ar face discuția mult mai serioasă.
Și noi să nu cădem în extrema cealaltă, cu ideea că UMB termină mâine până la Pașcani.

Tabelul cu structuri la 1 mai, împreună cu @skyscraper-ro

• 9 × 7,2 m — toate gata; sunt mici, dar consumatoare de timp: armat, betonat fiecare față.
• 3 × 39/24 m — toate cu grinzi.
• 4 × 88 m — traversări peste autostradă: 2 cu grinzi, 2 se pregătesc de grinzi.
• 4 × 100–200 m — 3 cu grinzi, 1 mai are o banchetă de la pilon.
• 1 × 724 m (Bălcescu) — toti piloni sunt gata, aproximativ 70% au deja și banchetele; au apărut și grinzi.
• 920 m de grinzi deja instalate, adică aproximativ 33%, și procentul o să crească foarte repede, deoarece la Bălcescu și Cleja sunt deja mulți piloni ridicați.
• 50 din 96 de piloni la cele 2 structurile mari sunt în stadii finale: ridicați, cu banchete sau cu reazeme.

Am făcut o extrapolare de când urmărim pilonii: în jur de 1 iunie ar trebui să avem toți pilonii sus, iar marea majoritate cu grinzi pe ei.
In curand ar trebui sa apara si predalele sunt curios daca incep dispre Racaciuni.
Până la 1 septembrie rămân trei luni, absolut suficiente pentru predale, suprabetonare și asfalt.
Părerea mea personală: până la Bacău nu sunt emoții. E mult de muncă, dar se poate.
Și, cum am zis la început de an, când nu era nimic, eu cred că și la nord de Bacău se poate.

PS:
Vrem să facem același lucru și la nord de Bacău, unde se lucrează foarte intens, dacă pare interesant pentru cineva.

@saphza a spus în A7 Ploiești - Bacău - Suceava:

@mike_us @SkyScraper-Ro multumim pentru tabel
In legatura cu podul peste DN2L, chiar sper sa se grabeasca cu relocarea LEA. Indata ce acolo e gata, nu prea am emotii. Am vazut anul trecut cum Retter a reusit sa faca ceva similar in decembrie (cred ca era podul peste Cricovul sarat de pe Dumbrava-Mizil)

Eu încerc să văd lucrurile mai în ansamblu.
Dacă ai văzut unul dintre Excelurile pe care le-am pus, între Focșani și Răcăciuni sunt aproximativ 7.000 m de structuri — majoritatea până la Adjud.
Între Adjud și Răcăciuni sunt mult mai puține.
Structura blocată are doar 109 m, din care o treime e deja făcută, deci mai rămân aproximativ 60 m — sub 1%.
Nu aici se joacă A7 în ansamblu.

Înțeleg că blochează restul și că vrem autostrada mâine, dar cred că e mult mai important să vedem cele patru poduri mari cu borduri și hidroizolație, și ca echipele de structuri să se mute în totalitate spre Răcăciuni, iar apoi rapid la structurile de până la și după Bacău, pentru a pregăti posibilitatea finalizării în 2026.

Nu o spun ca o critică, dar de câțiva ani, de când urmăresc infrastructura, observ același pattern: cu 1–2 luni înainte de final de an ne aruncăm la un picior de pod, o supratraversare întârziată, 200 m de asfalt și ne isterizăm.
Da, un lot ratat la 95% în decembrie nu e ideal, dar nici nu e sfârșitul lumii.
Nu fuge nimeni cu cei 95% — se va deschide în martie, aprilie iar în schema generală e ceva minor.
Avem păcatul ăsta ca nație: jucăm pe mize mici și mulți se agită din cauze minore.

@DoubleOG
Din păcate, încă din vară, când nu se mutaseră stâlpii, nu prea s-a sesizat nimeni.
Când relocările de la Garoafa întârziau, iarăși, foarte puțini au fost interesați.
La fel și când era clar că nu exista finanțarea necesară pentru A7 — iarăși, puțini au părut să observe.
„Societatea civilă”, „ONG-urile” erau ocupate să dezbată pentru a 5.000-a oară capacitatea UMB.

Deci, într-un fel, suntem și noi o oglindă a celor care ne conduc.
Ne trezim în noiembrie că vrem autostradă, după ce nimeni nu s-a preocupat dacă „partenerul serios” și-a îndeplinit obligațiile.

@PaulS

Nu știu de când urmărești evoluția infrastructurii din România, așa că o să încerc să explic de ce cred că ideea aceasta nu este corectă.
Între 2015 și 2021 (adică 7 ani), lista inaugurărilor arată așa: 32, 22, 18, 56, 43, 60, 29 de kilometri.
Asta înseamnă o medie de doar 37–38 de kilometri pe an — o performanță modestă, ca să nu spunem rușinoasă.
După 8 ani consecutivi în care nu s-a construit aproape nimic, era inevitabil ca piața să rămână fără firme cu capacitate reală.
Nimeni nu investește în utilaje sau forță de muncă într-un sector atât de slab și impredictibil.
Dacă te uiți pe mesajele PUM din 2021, chiar și din 2022, vei vedea că exista un consens: atingerea pragului de 100 de kilometri pe an părea un vis frumos, dar irealizabil.
Cu 40 de kilometri pe an nu ajungeam nicăieri — ne-ar fi trebuit 25 de ani ca să atingem 2.000 de kilometri de autostradă, adică undeva în 2050. Îngrozitor.

În jurul anilor 2021–2022 s-a făcut o încercare clară de a crește capacitatea pieței prin semnarea unui număr mult mai mare de contracte.
Ritmul de atribuire a fost fără precedent.
Problema a fost că nicio firmă din piață nu avea, la acel moment, capacitatea reală de a duce la capăt toate aceste lucrări.
Desigur, firmele private se pot adapta, dar în lumea reală asta nu se întâmplă peste noapte.
Trebuie cumpărate utilaje, angajați și integrați oameni — procese complexe, greu de înțeles pentru cei care „monitorizează” de la distanță, fără să fi lucrat vreodată în mediul privat sau în proiecte inginerești de anvergură.

E ca la o fabrică ce produce 40.000 de mașini pe an și, dintr-o dată, i se cere să producă 200.000.
În mod clar, vor urma 2–3 ani de întârzieri în livrare, în funcție de cât de repede poate fi scalată producția.
Tu ce ai prefera: 40 de kilometri fără întârzieri sau 200 de kilometri cu 6 luni de „întârziere”?
Oricine are cât de cât o înțelegere reală a fenomenului ar înțelege că numărul de kilometri livrați anual este mult mai important decât eventualele întârzieri.

Așadar, în doar 2–3 ani, producția a fost scalată de 4–5 ori. Asta este, pur și simplu, fantastic.
Dacă la 200 de kilometri pe an încă spunem că „nu avem capacitate”, atunci cum ai descrie anul 2021, cu doar 29 de kilometri? Catastrofă?
UMB, între 2019 și astăzi, a crescut de la aproximativ 1.900 la în jur de 7.000 de angajați — o creștere de aproape 4 ori.
Și asta fără să mai vorbim despre zecile (poate sutele) de utilaje cumpărate în această perioadă, ori despre experiența acumulată de managementul companiei după atâția kilometri de autostradă construiți.
Sper că aceste cifre te ajută să înțelegi că așa-zisa „problemă a capacității” este, în realitate, un drob de sare — o temere exagerată, creată artificial, care ignoră complet realitatea din teren.
Din punctul meu de vedere, cifrele acestea arată clar că scalarea pieței românești — nu doar a UMB — este deja un succes.

Să ne uităm la întârzieri.
Pe A7, unde UMB are grosul lucrărilor pe 3 tronsoane, în total aproximativ 240 de kilometri, primul tronson s-a terminat cu vreo 4 luni înainte de termen, al doilea cam la timp, iar al treilea cu aproximativ 6 luni întârziere.
Dacă cineva știe puțină matematică — și am făcut acest calcul și la PUM — media întârzierilor este foarte mică.
Și asta într-un proiect imens pentru România, realizat în contextul unei scalări semnificative a capacității pieței.
Același exercițiu se poate face și pentru celelalte loturi ale UMB: încearcă să faci o medie a întârzierilor și vei vedea că matematica contrazice ideea unor întârzieri semnificative, cu atât mai puțin catastrofale.

Ultima idee: hai să privim doar 12 luni în față, în primăvara/vara anului 2026.

• A0, DEx12 și DEx6 probabil vor fi terminate toate anul acesta.
• A7 va fi, în mare parte, finalizată.
• A3 parte deja terminată, iar restul va ajunge la 90%.

După cum vezi, scalarea capacității rezolvă singură problema.
Care lot crezi că nu va avea resurse alocate în vara anului 2026?
Problema nu este „lipsa capacității”, ci ce facem cu această capacitate 2026 / 2027.
Provocarea reală este să continuăm să finanțăm capacitatea care deja s-a construit în ultimii ani.
Faptul că farul călăuzitor al României în infrastructură nu poate să vadă nici măcar 12 luni înainte și continuă să repete aceleași idei limitate și rigide îmi spune foarte clar cât de „specialiști” sunt.

Autostrada A7 | Focșani-Bacău Lot 1 | Segment Garoafa-Tișița | Stadiu lucrări la 19.10.2025 | UMB

Autostrada A7 | Focșani-Bacău Lot 1 | Segment Garoafa-Tișița | Stadiu lucrări la 19.10.2025 | UMB

Autostrada A7 | Focșani-Bacău Lot 1 | Segment Garoafa-Tișița | Stadiu lucrări la 09.11.2025 | UMB

Mulțumim, @SkyScraper-Ro !

Autostrada A7 | Focșani-Bacău Lot 1 | Segment Garoafa-Tișița | Stadiu lucrări la 09.11.2025 | UMB

O explozie de filmări în ultima perioadă.
Au apărut deja primele grinzi. Oamenii ăștia se mișcă fantastic.
Dar, cum nimic bun nu rămâne nepedepsit în România, înjurăturile „se justifică”...

Autostrada A7 I Nod Rutier Bacău Sud - Faraoani I 1 Aprilie 2026

@Leo-Ph E foarte probabil să nu termine la 1 septembrie, dar, în viziunea mea, va fi deschisă o mare parte. Am pus previziunile mele la început de an — eu cred că va fi deschis și la nord de Bacău. Iar bucata până la Săbăoani care nu va fi deschisă va fi într-un stadiu avansat.
Asta este o performanță pe care foarte puțin probabil ar fi putut-o atinge alte firme. Pur și simplu, dacă faci o mică statistică a întârzierilor altor firme, se vede diferența.
Iarăși, ce nu spune Ionuț: în 2007 am intrat în UE cu 261 km de autostradă, iar în 2022, după 15 ani de UE, aveam 994 km. Adică aproximativ 730 km în 15 ani — o medie de 48 km pe an.
Comparativ, în ultimii trei ani — 2024, 2025, 2026 — o să facem peste 550 km, adică aproximativ 180 km/an. Este un salt imens, la care UMB a contribuit din plin.
Iarăși, Ionuț și gașca uită să menționeze că nu a fost buget suficient nici în 2024, nici în 2025 pentru tot ce trebuia lucrat, iar tot timpul au fost diferențe mari între lucrări și plăți. Anul trecut am făcut tabele în care am ținut evidența și mie nu îmi iese sub nicio formă.

@vancouver poate face greșeli, eu fac greșeli cu siguranță, dar nimeni nu a băgat pumnul în gură aici și nici nu a cenzurat. Din contră, am avut discuții foarte politicoase cu @vancouver și când aveam aceeași opinie, și când nu.
De asta eu zic că omul merită apreciat! Părerea mea.

@mihai Sunt absolut de acord că un om cu gândire critică, care urmărește șantierele de câțiva ani și stăpânește matematica de bază, poate face estimări relativ realiste pe termen mediu. Excepție fac evenimentele rare și greu de anticipat: falimentul constructorului, problemele de finanțare ale statului, grevele, explozia prețurilor la combustibil și altele asemenea.

Nu sunt inginer constructor și îmi recunosc limitele în acest domeniu. Am folosit însă matematica: am făcut tabele cu ritmurile de montare a predalelor și bordurilor pentru poduri de diferite lungimi, am căutat listele structurilor și dimensiunile lor, iar unde nu am găsit date exacte am lucrat cu estimări.
M-am uitat și la partea financiară din rapoartele CESTRIN: câte miliarde au facturat anul trecut, ce valoare au proiectele pe care vor să le termine anul acesta și dacă aceste sume se încadrează în capacitatea demonstrată anul trecut, plus o creștere de 20–30%.
Nu este chiar o știință exactă, dar, cu puțină muncă și timp liber, se pot face estimări relativ decente.

Mi se pare absolut ridicol că există credința că un individ fără pregătire tehnică ar deține monopolul estimărilor în România și că trebuie plimbat pe la toate televiziunile ca o autoritate incontestabilă. Mai ales că, pe A7, a ratat cu grație estimările și în 2024, și în 2025, iar în 2026 continuă să facă afirmații care nu se confirmă.

„Pasajul de la Cleja era imposibil de terminat până în august” este doar un exemplu dintr-o listă mai lungă. În 2024 afirma cu siguranță absolută că Buzău–Focșani era imposibil de deschis, iar din câte îmi amintesc considera imposibile și loturile 2 și 3, pentru că erau prea lungi. I-am spus personal că, din ce vedeam, existau șanse reale să fie terminate, iar același lucru i l-au spus și alții. Fără niciun efect: a ținut-o așa până în ultimul moment.

Și poate că nici asta nu ar fi fost atât de grav dacă ar fi prezentat totul drept simple estimări. Dar a făcut-o cu jigniri, circ și promisiuni că se va duce să muncească necalificat la UMB dacă se înșală. În aceste condiții, cum mai poate avea credibilitate?

Acolo nu mai vorbim doar despre pesimism sau alarmism, ci despre un grup care răspândește constant informații false și interpretări tendențioase.