Problema nu e la fierar-betoniști. Să legi fier ce vine deja format nu e cine știe ce inginerie. Ai nevoie de șefi de echipă și maiștri care știu ce fac.
Problema e la dulgheri. Cei ce îți fac cofrajele și restul. Bine , dulgheri e impropriu spus. Ptr că nu lucrează cu cofraje de lemn , sau susțineri , etc. Problema e acolo și de ei depinde viteza de mișcare. Mare parte din structurile de fier vin deja asamblate , am văzut că UMB lucrează modern , după principii care favorizează avans rapid pe structuri mari, relativ standardizat. Utilizează multe prefabricate.
Cofrajele astea mari , necesită oameni care știu să se coordoneze cu utilajele. Diferitele tipuri de macarale. Trebuie să știi meserie precis. Prinderi . Etc. Ai nevoie de oameni cu experiență în așa ceva. Panouri mari. Alinieri. Lucru în echipă. Coordonare cu utilaje. Nu e același lucru să torni o placă de 5 metri pătrați ...cu a turna stâlpi pe 3-4 metri înălțime în aceeași zi.
În general , deși ptr mulți , "ochiometric" , pregătirea fierului pare că ia cel mai mult timp , în realitate etapa cea mai îndelungată e cofrarea. Turnarea e rapidă. Fierul poate fi parțial confecționat în afara șantierului(e și cazul aici). Și poate fi lucrat de multe echipe în paralel. La montare se merge rapid. Etapa lungă e cofrarea ptr că nu se poate lucra simultan. Și fiecare etapă trebuie să o aștepte pe următoarea. Nu se poate cofra un întreg și pleci. Se cofrează , se așteaptă , se decofrează , se cofrează din nou.