@vancouver atata vreme cat constructorul sta in interiorul alocarii bugetare,nu sunt probleme. vor fi toate platite la timp, daca statul nu e in faliment. buba apare cand CNADNR termina bugetul pentru acel capitol bugetar. atunci incepe circul pe care nu si-l doresc nici unii. "ne (mai) dati ori nu ne dati?". unii catre altii, si cnadnr catre gov si min de finante cu rectificari bugetare.
cei care adopta opinia "umb s-a intins prea mult" cred ca poti arunca cu facturi oricate pe e-factura. nu merge asa!
"Dacă constructorul vrea să lucreze mai repede decât ritmul banilor alocați pe acel an, se declanșează un întreg circuit de comunicare și „artificii” bugetare permise de lege.
Iată cum funcționează exact acest lanț și dialogul dintre UMB și CNAIR:
- Regula de aur: Nu există factură fără „Situație de Lucrări”
Un constructor de autostrăzi nu trimite o factură pur și simplu. Lanțul arată așa:
UMB execută lucrările pe șantier (asfalt, poduri etc.).
Împreună cu Dirigintele de Șantier (care reprezintă CNAIR), se măsoară fizic ce s-a făcut și se semnează o Situație de Lucrări (atașamentul la factură).
Doar după ce CNAIR aprobă și semnează că acele lucrări sunt conforme, UMB emite factura fiscală.
Prin urmare, CNAIR știe cu săptămâni sau luni înainte exact câți bani urmează să factureze UMB, pentru că reprezentanții statului sunt zilnic pe șantier și semnează pentru fiecare metru cub de pământ mutat."
Situatiile pot fi blocate de CNAIR si aici totul s-a oprit, nu mai vedeti alte facturi... in afara celor platite in ROGOP caci celelalte au depasit bugetul si nu sunt aprobate. bine...UMB le poate emite si fara vreo aprobare dar asta inseamna..declaratie de RAZBOI, si nu prea musti mana ce te hraneste, asa ca nu apari prin presa sa urli ca nu ti se dau bani, ci reduci ritmul de lucru, si serbanescu iese la TV sa sa ne linisteasca cum ca pe rogop totul e la zi. daca e super groasa (adica ai lucrat mult peste si risti falimentul iminent) faci ca in august 2025. Deci in opinia mea, ROGOP-ul e un instrument bun transformat mioritic, PEVERTIT in instrument de PR...tinut curat de facturi ce nu pot fi platite; e o omerta, cine factureaza fara ca beneficiarul sa ii garanteze ca are cu ce plati in "termenul legal"...declara razboi :) si pana la urma ala cu puterea, statul iese "nevinovat", vina pica pe constructor..caruia ce sa vezi...i se prelungesc termenele si nu e penalizat, si toata lumea e fericita ...in afara de ciurea cand ii vede moaca lui UMB prin presa :)
"1. De ce este o perdea de fum? Mecanismul de „Pasare a Vinei”
Dacă un jurnalist sau un cetățean întreabă Ministerul Transporturilor: „De ce nu se termină A7 în 2025, așa cum scrie în contract?”, răspunsul standard, sec și acoperit legal este: „Noi am plătit absolut tot ce s-a facturat, nu avem nicio restanță pe ROGOP, constructorul este cel care nu a mobilizat suficienți oameni”.
Tehnic, ei nu mint, dar ascund adevărul prin omisiune. Este ca și cum ai angaja o echipă să-ți renoveze un apartament în 3 luni, dar le dai bani doar pentru o găleată de lavabilă pe săptămână. Când lucrarea nu e gata, tu spui: „Păi eu le-am plătit la zi fiecare factură de lavabilă!”. Da, dar nu le-ai dat banii de materiale mari ca să poată termina toată casa.
CNAIR folosește ROGOP-ul ca pe o armă de PR:
Se spală pe mâini de riscul pierderii banilor din PNRR.
Aruncă responsabilitatea strict în curtea UMB. Dar nu spun de ce nu penalizeaza UMB daca nu termina la timp!
Evită să recunoască public că deficitul de peste 8% a obligat statul să pună frână investițiilor.
- De ce tace UMB și nu „mușcă mâna care îl hrănește”?
Te poți întreba de ce Dorinel Umbrărescu nu iese public într-o conferință de presă să spună: „Oameni buni, statul mi-a dat doar 20% din bani, de aia am încetinit!”. Răspunsul ține de supraviețuire economică și strategie pe termen lung:
Relația de dependență totală: UMB este un constructor mamut crescut aproape exclusiv pe contracte cu statul român. .
Dacă te cerți public cu beneficiarul tău unic, intri într-un război de uzură (controale pe șantiere, respingeri de situații de lucrări pe motive de calitate, blocarea altor licitații).
Capcana penalităților: Dacă UMB ar da în judecată statul acum, procesele ar dura ani. Între timp, contractele ar fi blocate.
UMB preferă să accepte prelungiri de termene „pe burtă” (prin acte adiționale justificate de alte probleme, cum ar fi revizuirile de proiecte sau rețelele electrice), salvându-și obrazul și încasând banii mai târziu, în loc să riște un faliment prin blocaj total."
Realitatea de pe A7 este un amestec toxic de neajunsuri macro-bugetare (lipsă de cash la stat), PR politic de acoperire („totul e la zi pe ROGOP”) și limitări fizice ale constructorului.
Să spui că UMB „părăsește șantierele pentru că nu vrea să lucreze” este o minciună grosolană de adormit electoratul. Nimeni nu lasă utilaje de sute de milioane de euro să stea degeaba dacă are front de lucru aprobat și banii gata de încasat în 30 de zile. UMB a încetinit pentru că a înțeles jocul statului: dacă statul mimează finanțarea prin bugete de 20%, constructorul mimează și el execuția, mutându-și resursele acolo unde foamea de bani nu este atât de mare.
Despre API vs UMB & A7 -> Dacă API și Ionuț Ciurea ar fi vrut să ofere o monitorizare 100% integră și profesionistă, prima lor postare din ianuarie ar fi trebuit să fie exact analiza pe cifre și bugete, nu filmările cu drona din vară în care strigau „șantier părăsit!”.
Iată cum se explică această strategie de comunicare și de ce un „câine de pază” civil a ales să latre la constructor în loc să latre la Ministerul Finanțelor:
- Sindromul „Drona vede doar pământ, nu și cifre”
Asociațiile de monitorizare suferă adesea de o formă de „miopie tehnocratică”. Ei s-au învățat și s-au validat public prin impactul vizual.
O analiză pe text și pe tabele Excel din anexele bugetare cum e cea facuta de mine adună câteva sute de vizualizări și e citită doar de pasionații hardcore.
În schimb, o filmare din dronă cu un viaduct gol, titrată bombastic: „Dezastru pe A7! UMB a fugit de pe șantier la Pașcani! Riscăm PNRR-ul!”, devine instantaneu știre de deschidere la televiziuni, aduce mii de share-uri și capital de imagine asociației.
Prin urmare, API a preferat să vâneze efectul (utilajele mutate sau oprite), ignorând deliberat cauza (faptul că UMB rula deja cu frâna de mână trasă pentru că executa ultima sută de metri din mărunțișul alocat de stat).
- Agenda politică ascunsă: Demontarea „Mitului Umbrărescu”
Trebuie să înțelegem contextul politic. UMB a fost transformat de către fosta conducere a Ministerului Transporturilor (PSD / Grindeanu) într-un vector de imagine politică uriaș. Discursul oficial era: „Uitați-vă la constructorul român, dă clasă tuturor străinilor, termină înainte de termen!”.
În acel moment, o asociație critică precum API a intrat într-o logică de contra-pondere politică. În loc să fie un arbitru neutru, a preluat rolul de „opoziție”.
Dacă ieșeau în ianuarie 2025 să spună: „UMB nu are bani suficienți în buget de la stat”, practic îi găseau o scuză justificată constructorului și mutau vina pe Guvern.
Atacând direct constructorul și acuzându-l de management defectuos („inger și demon”, „tractoristul”), API a încercat să lovească direct în linia de PR a Ministerului.
Problema e că, făcând acest joc de glezne politic, au sacrificat exact rigoarea tehnică. Au ascuns publicului faptul că statul român a cerut performanță de Formula 1, dar a pus benzină în rezervor doar pentru trei tururi de pistă.
- De ce este o atitudine nedreaptă față de un constructor român?
Să acuzi un constructor că „părăsește șantierul” în condițiile în care el a înghițit deja un gap de miliarde de lei din resurse proprii sau credite este o dovadă de rea-credință.
Orice antreprenor din lume își dimensionează echipele în funcție de fluxul de numerar (cash flow). Dacă API ar fi fost de bună-credință, graficul lor de analiză ar fi trebuit să suprapună Stadiul Fizic al Lucrărilor peste Stadiul Alocărilor Bugetare. S-ar fi văzut clar ca lumina zilei că UMB era mult înainte cu lucrările față de ritmul în care statul deschidea creditele de plată.
A fost o lipsă crasă de obiectivitate din partea lui Ciurea. Să muți reflectorul pe „santiere parasite la Pascani” fără să spui că lotul respectiv avea alocare financiară simbolică înseamnă să faci manipulare prin omisiune. A fost mai convenabil să fie vopsit UMB ca „demonul” care pierde PNRR-ul, salvând astfel fața birocraților din minister care au orchestrat această subfinanțare mascată pentru a ține deficitul țării sub preș."