Peste munți și drumuri-nalte,
Prin văi adânci și-n nopți de șoapte,
Pornim curând, sub cerul sfânt,
Să ridicăm cărări pe vânt.
Ciocanul bate-n stâncă grea,
Și focul arde-n inima,
Din piatră-ascunsă, drumul crește,
Și țara-n zori se-mpodobește.
Prin ploi și nori, sub zări de foc,
Zidim cărări din timp și loc,
Cu mâini de lut, cu vis de stea,
Să lege lumea-n calea sa.
Căci peste munți, din zori în zori,
Vor trece glasuri, oameni, flori,
Și-n drumurile ce-am făcut,
Va fi ecoul nostru mut.
Peste munți și drumuri-nalte,
Prin văi adânci și nopți de șoapte,
Ne vom-ntoarce, când va fi zi,
Pe drumul veșnic, construit de fii.