@vancouver Eu nu am afirmat nicăieri că problema principală a fost că facturile emise în ROGOP nu au fost plătite la timp.
Problema reală, în opinia mea, este cât durează până când lucrările executate ajung facturi în ROGOP.
Văd și eu diferențele de date din Excel și, corect, nu a fost nicio factură care să fi depășit scadența.
Nu am spus nici că cineva a încercat intenționat să nu plătească UMB, nici că nu s-au făcut eforturi și nici că nu s-a plătit mai mult decât în anii anteriori.
Ce spun eu este altceva: problema a fost mult mai mare decât capacitatea sistemului. Vorbim de zeci de șantiere, sute de kilometri și un volum de lucrări pentru care statul nu era pregătit financiar și administrativ. Atât s-a putut, atât s-a reușit.
Întrebările mele sunt simple:
- De ce au fost sume atât de mici alocate inițial în buget? Eu cred că explicația este logică: A7 a fost mult timp pe împrumuturi, nu pe granturi, deci era normal să fie, ca prioritate la finanțare, după proiectele unde luam 40% de la UE. Și, dacă au gândit așa, probabil aici au avut dreptate.
- De ce au apărut diferențe atât de mari între progresul fizic și plățile efective? Admit că sumele au fost ajustate, dar tot rămân diferențe mai mari decât de obicei.
- Ca să ai procentul de progres fizic, se fac niște verificări, nu? Care este durata reală între execuția/raportarea unei lucrări și plata ei?
- De ce nu poate fi optimizat procesul? Nu cumva procesul arată, de fapt, că se așteptau banii din PNRR, pentru că banii proprii nu existau în ritmul necesar?
- De ce s-a ajuns la oprirea lucrului? Asta este grav. UMB sigur are telefonul ministrului și, cu atâtea contracte, nu cred că își permite să supere autoritățile. Cu siguranță au sunat și au spus: „Avem restanțe, vă rugăm plătiți.” Sunt convins că autorităților li s-a dat timp să rezolve situația înainte să se ajungă la oprire. Și sunt la fel de convins că Umbrărescu era mai informat despre situația financiară reală decât noi doi și, probabil, decât mulți oameni din minister. Nu cred că a făcut pasul acesta decât în momentul în care a considerat riscul de neplată real.
Sunt de acord că oprirea efectivă a fost de aproximativ două săptămâni.
Dar problema nu se reduce doar la zilele în care nu s-a lucrat deloc. Se adaugă și perioada în care s-a lucrat cu frâna de mână trasă: mobilizare redusă, prudență, angajări amânate, ritm mai slab decât cel pe care îl vedem acum sau decât cel pe care l-am văzut din septembrie 2025 încoace.
Cât timp s-a pierdut exact putem discuta. Acolo există și o parte subiectivă. Dar acel timp nu este zero.
Nu doresc să mă cert cu nimeni și nici să creez conflicte. Pur și simplu, explicațiile oficiale nu mi se par aliniate cu realitatea din teren și cu datele disponibile.
Și nu cred că este prima dată când se întâmplă asta. Nici guvernul actual, nici cel precedent nu mi se par vrednice de încredere.
Oricum, România are probleme mai mari acum decât câțiva km de autostradă, deci nu trebuie neapărat să îmi dai un răspuns.
Putem concluziona că, dacă ministrul sau secretarul de stat spune că este așa, atunci așa este.
