A13 Sibiu-Brașov-Bacău
-
@vancouver
prostii ?
Ia mai citeste o data : asta a fost in 2019 sau 2020, cand s-a ajuns in doar cateva luni ca o firma sa aiba 70% din portofoliul de autostrazi !
De-atunci suntem in situatia de facto ca orice miscare noua in materie de autostrazi, trebuie sa primeasca mai intai avizul acelei firme : daca o vrea sau nu o vrea . -
@casio ma refeream la semnarea contractului cu regii asfaltului. A fost anterior intrarii in UE.
-
@vancouver
aia am sapat dupa ea ca sa iti redau numele celui de-al treilea rege al asfaltului ca nu ti-l aminteai. E drept ca nici eu nu mai eram sigur, dar am prezumat ca trebuie sa fie Besciu (si asa a fost ). Nu pentru ce-au facut si ce n-au facut pe primul A3 -
da, Besciu. Corect. Prieten la golden slitz cu Basescu. Care se pare ca a intervenit cu patriotism atunci si a insistat sa ajunga contractul la consortiul de 3 firme romanesti.
-
@vancouver
Chiar mă bucur că sunteți mai relaxați cu off-topic-ul; până la urmă, se pot crea discuții interesante care, vorba ta, se pot muta la un moment dat într-un alt subiect. Citindu-ți postarea, mi-am dat seama că avem opinii apropiate pe anumite subiecte și, poate, experiențe similare (nu suntem chiar atât de îndepărtați ca vârstă). Am trăit și eu anii '90, am lucrat la începutul anilor 2000 în Vestul Europei, iar în 2006 am plecat definitiv în SUA. Tot inginer sunt și eu.Suntem amândoi de acord că România a crescut. Încă din 2022, am scris pe PUM că urmează o explozie în domeniul infrastructurii în următorii trei ani (2023, 2024, 2025), cu vreo 400+ kilometri construiți – lucru care, de altfel, s-a și întâmplat. Am spus atunci să înceteze predicțiile apocaliptice. Adică, în patru ani facem jumătate din cât am făcut în 20.
Primul meu salariu în '96, ca inginer încă student, era de $100, iar în 2005, înainte să plec în SUA, ajunsese pe la $1.300. Cum zici și tu, pensiile părinților mei au crescut. Leul este stabil acum, comparativ cu anii '90, când am prins o inflație teribilă.
Prieteni și rudele mele au fost, în ultimii 10 ani, în excursii la care nici nu visam în anii '90. Și mai mult, în vizitele de acasă, în cei 20 de ani petrecuți în SUA, am fost de multe ori impresionat de progres.
Ca și tine, sunt un optimist și, de multe ori, m-am contrazis la întoarcerea în România cu cunoscuți, spunându-le că am început să reducem decalajul față de Vest și că nu mai are sens să ne simțim cetățeni de lumea a șaptea.
Acum să trec pe partea cealaltă a baricadei.
În 1989, la căderea comunismului, eram într-o situație dezastruoasă. Comunismul este un sistem oribil, care a distrus orice țară în care a fost implementat, iar comunismul românesc a fost mai dur decât cel polonez sau german. Din acel punct, nu aveam unde să mergem decât în sus, oricât de incompetenți ar fi fost managerii.
Toate țările au mers în sus – și Germania, și Polonia, și Ungaria, și Cehoslovacia, nu doar noi. Să adăugăm că România este și o țară plină de resurse, iar în 1989 aveam destui oameni muncitori și calificați.La asta să adăugăm că, în 1990, am prins un Occident aflat în momentul său de vârf. Un Occident hegemonic, fără competiție, cu o nouă tehnologie – IT-ul – intrând în scenă și trăgând economiile după el. Cu dobânzi foarte scăzute și o tipărire de bani fără precedent. Cum ar spune americanul, o ridicare a apelor care ar ridica orice navă din port, indiferent de cât de prost ar fi căpitanul.
Deci, părerea mea este că am crescut sub posibilități (aș îndrăzni să spun că destul de mult sub). Am pierdut anii '90 și începutul anilor 2000 într-o tranziție ce părea fără sfârșit. Ne-am distrus capacitățile industriale. Nu spun că ceea ce am moștenit din comunism era competitiv, dar o parte se putea salva și moderniza. Comparativ cu vecini ca Ungaria și Polonia, am rămas mult în urmă în domeniul infrastructurii pentru o perioadă îndelungată și încă suntem. Polonia are tot un 50% din GDP împrumuturi, dar o infrastructură incomparabil mai bună.
Nu am încurajat suficient firmele românești. Birocrația este în continuare ucigătoare pentru micii întreprinzători.
Importăm alimente într-o țară care are resurse agrare imense.
Am privatizat pe nimic resursele și firmele de utilități.
Lupta împotriva corupției s-a transformat într-un jalnic spectacol cu cătușe la televizor și într-o luptă cu adversari politici.
Politicienii români sunt jalnici. Chiar comparativ cu un Năstase sau un Severin, care, deși erau corupți, erau capabili să se exprime inteligent și să înțeleagă anumite realități.Și cred că perioada care durează din 1990 se încheie. Vestul are niște probleme mari pe care se pare că noi, ca români, nu le realizăm.
Au început să aibă o competiție dură din partea țărilor emergente, gen China. Sunt sufocați de datorii imense și de cheltuieli scăpate de sub control.
Corupția internă este mult mai mare decât credem noi (și în SUA, și în Europa de Vest). Coeziunea socială este la cel mai mic nivel. Politicile identitare „woke” au separat societățile.
Emigrarea din țările Lumii a Treia este o problemă reală.
Clasa de mijloc trăiește mult mai prost decât trăia în anii '90.
Cum menționai și tu, centrul orașelor din Franța, Anglia, SUA reflectă, de fapt, decăderea care s-a produs în ultimii 20-30 de ani.Este momentul ca România să se trezească și să își pună casa în ordine. Să înceteze risipa.
Să nu mai accepte lideri cu IQ de două cifre și total lipsiți de caracter. Vin vremuri mult mai grele decât ce am experimentat din 1990.
Istoria ar trebui să ne învețe că perioadele de prosperitate nu sunt fără sfârșit și alternează cu perioade mai puțin plăcute.Îmi cer scuze că am scris mult, sper să fie relativ coerent.
